denisa

Sau cum sa te indragostesti de fiecare data mai mult si mai mult de aceeasi persoana.

Ii auzi glasul, ii vezi chipul, ii adulmeci parfumul, ii atingi pielea, toate astea in fiecare zi, de fiecare data cu mai multa emotie. Uneori dorinta e mai mare, alteori trupul oboseste, dar niciodata  iubirea nu scade, oricat de departe s-ar afla raspunsul ei.

O simti noaptea, o vezi dimineata,  o tii de mana, ii mangai formele, trupul, o respiri si o lipesti de tine, ti-o apropriezi, devine una cu fiinta ta si nici atunci nu esti sigur ca ii daruiesti tot ce merita, desi inimile voastre bat la unison bum bum bum tot timpul.

Poti sa compari oricat, dar stii ca intensitatea asta nu ai atins-o niciodata cu alta dragoste. Tot timpul a fost diferit, frumos, dar acum vezi altfel viata, oamenii, iubirea. Pe zi ce trece esti mai viu si mai colorat si persoana din sufletul tau mai vie si mai colorata, si te intrebi unde ai fost pana acum si unde am fost pana acum? De ce nu ai venit mai devreme sa-mi umpli eul si timpul, de ce te-am lasat sa cunosti si alte buze si alte trupuri, sa te ineci in dragostea lor si pastrezi din ce in ce mai putina pentru mine?

Te indragostesti, apoi iubesti, apoi nu mai ai scapare.  Dar este cea mai dulce prinsoare si cea mai suava joaca de-a viata si toate astea se intampla pe o doua planse de joc, trupul meu si trupul tau, doua planse nastrusnice, una langa alta, una peste alta, una sub alta, una in alta…

Iubirea e un tot, mereu totul, totdeauna.

Liebe ist Fur Alle Da.

Motherboard Name: Compaq Evo D310
CPU Type: Intel Pentium 4, 2800 MHz (21 x 133) (NORTHWOOD)
RAM: 512MB
Video: GeForce4 440MX 64MB
HDD: WDC WD1600JB-00EVA0 (160 GB)

In plus: boxe Genius.

Pret: 500 ron negociabil

In seara asta, tot cu Charlie afara si tot in spatele blocului. Si, chiar cand ma gandeam ca azi nu s-a intamplat nimic iesit din comun si ca nu am ce sa scriu pe blog, hop si vecinu’ (sau vecina) marlanu’ (marlanca) care arunca 3 sticle de plastic goale peste balcon. Nu am sa inteleg niciodata de ce acele sticle nu au aterizat la gunoi, ci in gradina din spatele blocului. Si nu am sa inteleg nici de ce taranoiul ala de la etajul 7, de deasupra mea, nu se arunca o data de la balcon cu tot cu cd-ul ala cu manele pe care-l asculta non-stop cu sonorul la maxim!
Vorba ceea, “Traim in Romania si asta ne ocupa tot timpul” … sa ne gandim cum sa evitam toti magaroii astia.

Azi-dimineata, cand eram cu Charlie afara, am asistat la obisnuita “patrulare” a camioanelor de gunoi Salserv printre blocurile gri. Nimic ciudat pana acum, gunoierii isi faceau treaba

Nu stiu ce se intampla cu oamenii din ziua de astazi (mai ales cu cei din Bucuresti, Romania), dar, desi cred ca le-am vazut pe toate, ei nu inceteaza sa ma socheze. Asa si cu soferul masinii de gunoi: am vazut cum, pur si simplu, la un moment dat, in timp ce conducea, a aruncat pe strada un pahar de plastic gol… Isn’t it ironic?

Vreau sa stiu daca ii compatimeste careva pe gunoieri. Ca eu una m-am lamurit de mult in privinta lor.

Intamplare azi dimineata in troleibuzul 69. Unei doamne insarcinate i s-a facut rau si (cum se gaseste intotdeauna), o femeie impacientata si cu gura mare a inceput sa strige la oamenii care stateau jos sa cedeze careva locul pentru doamna cu pricina. I s-a adresat direct unei domnisoare, pe care o vom numi, sugestiv, Fitzoasa, care statea pe scaun si asculta linistita muzica. Fata a catadicsit dupa cateva secunde sa-si dea jos castile de la urechi si sa intrebe, vadit deranjata, “Poftim?”. La care Impacientata a tipat “Dati-i domnisoara locul, nu vedeti ca i-e rau?!”. Fitzoasa i-a raspuns “Dar de ce nu-i spuneti unui domn sa cedeze locul? M-ati gasit pe mine.” “Atunci sa se dea la o parte un barbat! Domnule, nu vedeti ca nu se mai poate tine pe picioare femeia?!?” a venit strigatul, in timp ce doamna gravida intr-adevar mai avea putin si lesina. “Dar de unde sa stiu eu, doamna?! Scrie undeva ca i-e rau?” a intrebat, fara sa se miste, si barbatul vizat, care statea pe scaun la geam. Prin urmare, tot o femeie de la margine a eliberat locul, iar doamna gravida si palida a putut sa stea jos, intr-un sfarsit… Dupa asta, troleibuzul s-a potolit, iar eu am coborat cat de repede am putut, la prima statie, fiindca n-am mai putut suporta atata omenie si bun-simt.

Cred ca e uman din partea noastra sa plecam ochii si la fiintele care populeaza (din pacate, dar asta e) maidanele si strazile laturalnice din Bucuresti si din toata Romania, si sa le crutam de suferinta de a fi calcate de masini, de a fi ucise cu pietre, de a fi infometate si, in general, de a fi batjocorite. Cainii vagabonzi sunt si ei animale, ca si cainii de companie, si nu merita tratamentul asta chinuitor la care sunt supusi zilnic (vai, cate cadavre de caini am vazut weekendul trecut pe ruta Bucuresti-Brasov! ) de catre multi dintre oraseni.
Ii condamn pe cei care au posibilitatea sa adopte caini maidanezi sau sa ingrijeasca oricum cainii vagabonzi de pe langa casa, si nu o fac, ba, mai mult, ii maltrateaza. Eu l-am luat pe Charlie din curtea unui liceu si sunt fericita ca am salvat un suflet. O corcitura maidaneza spalata, hranita si tratatat cu afectiune arata la fel de frumos si iubeste la fel de mult ca si un pet.
De aceea incurajez initiativa de a da la semnat o petitie online prin care sa se construiasca mai multe (si incapatoare) adaposturi pentru cainii vagabonzi. Sper ca proiectul sa se concretizeze si sa transforme capitala (si Romania, in general) intr-un loc demn de locuit de niste oameni cu inima buna si cu scaun la cap.

Puteti semna petitia aici.

Exista persoane (cu varsta de peste 25 de ani mai ales) care nu pun pret pe ziua proprie de nastere, considerand-o doar o zi normala din viata lor. Mai mult, ii atribuie o semnificatie negativa, dat fiind faptul ca ii mai “imbatraneste” cu un an… Hmm. Nu sunt de acord. Pentru mine, ziua de nastere este un prilej de bucurie si de distractie. Nu mai spun de primit cadouri Asadar, mi-ar placea sa schimb conceptia celor care vad in ziua de nastere un “chin”, si se intristeaza ca a mai trecut un an peste ei. Din contra, zic eu, poti sa gandesti ca ai mai adunat inca un an de experienta, ce se suprapune peste omul cladit care esti.

Dupa mine, as vrea sa stie toata lumea cand si ca este ziua mea (nu neaparat pt cadouri, desi e o idee foarte buna ), doar ca sa-mi spuna “la multi ani” si sa-mi impartaseasca macar 2 secunde bucuria. Poate ca asta tine de natura mea exuberanta sau poate de nevoia de a fi in centrul atentiei, in ziua aceea speciala mai mult decat oricand. Orisicum, ma entuziasmez si pentru zilele de nastere ale altora (si le spun sa dea de baut), imi place sa le urez sarbatoritilor toate cele, si, peste toate astea, ador sa le fac cadouri (care de multe ori imi plac mie mai mult decat lor… hmm).

Deci.. azi-noapte am visat ca era ziua lui V. si ca asteptam cu nerabdare sa-i urez “la multi ani”. Dar cineva imi spunea in vis <ce, dom’le, ceva mai original decat “la multi ani” nu gasesti?!> Si atunci m-am gandit sa gasesc o urare mai fistichie, mai haioasa, pe masura lui… si m-am trezit. Apoi m-am intrebat, oare “la multi ani” chiar s-a demodat? Sau se va demoda vreodata? Nu contine urarea asta toata esenta sarbatoririi si a bucuriei de a te fi nascut si de a celebra an de an minunea asta? In caz ca te-ai plictisit de ea, o poti asezona mereu cu alte si alte cuvinte, dandu-i, astfel, o nota de prospetime: “la multi fericiti si sanatosi ani” sau “multi ani bogati si impliniti” sau “la multi ani nebuni” etc. etc. N-ar avea nimeni de ce sa se supere daca primeste asemenea urale.  Nu se oftica nimeni daca i se doreste sa treaca frumos si cu sens in viata

Cred ca ziua de nastere este un moment repetabil al vietii (poate singurul de-a lungul ei) de care un om trebuie sa profite detaliu cu detaliu. Cineva mi-a spus odata ca de ziua mea mi se pot implini toate dorintele. A avut dreptate, caci de multe ori, aniversarile mele au avut ceva magic in ele. De-atunci, le urez si eu acelasi lucru sarbatoritilor pentru ca stiu ca e adevarat.  Iar lui V. i-am spus de data asta “iti doresc ce vrei tu, ca sa nu fiu subiectiva”. Si imi doresc sa fie fericit. Cred ca aici suntem pe aceeasi lungime de unda

Mi-ar fi placut sa spun “mie”, dar, lasa, asta am sa visez la noapte.

Dintotdeauna m-a fascinat ceremonia Oscarurilor pentru ca imi place actoria si iubesc actorii (buni, bineinteles). Dar niciodata nu am asistat la o editie transmisa live, nici chiar daca eram in vacanta sau nu aveam treaba a doua zi. Cu toate astea, n-am sa ma uit nici de data asta la ceremonie, mai ales pt ca o sa-mi fie f somn (remember, sunt dependenta de somn) si in special pt ca a doua zi ma duc la serviciu. Din pacate… Banuiesc ca ar fi cam absurd sa-mi iau o zi de concediu doar ca sa stau toata noaptea sa vizionez Oscarul, nu? Plus ca este destul de plictisitor sa-l vezi chiar de la un capat la altul – cele mai interesante momente sunt inmanarea premiilor si, poate, show-ul gazdei (anul trecut mi se pare ca a fost Hugh Jackman, care a prestat un numar destul de original). Asadar, poate am sa ma uit la vreo inregistrare la TV ori pe Youtube, in zilele ce urmeaza. Si am sa ma linistesc – de-a doua zi chiar, am sa uit. Asa sunt eu cand ma pasioneaza ceva )

Dar, ca sa nu spun ca nu m-am implicat si eu putin, am facut cu manutele mele un Poll aici, fiindca ma intereseaza care film credeti ca este cel mai bun anu’ asta. Deci, hai, la vot! Si multzam fain

Cand vad videoclipul “Candy” al lui Paolo Nutini, imi vine sa ma marit.  Nu vreau sa ma marit cu el, nici cu ginerica din clip, ci doar sa ma marit, atat. De fapt, vreau sa petrec noaptea nuntii exact ca-n videoclip. Ce se intampla pana atunci este, indubitabil, dulce si fermecator, dar scena aia din ultimul minut (de pe la minutul 2:35 asa) ma intarata. Vreau sa ma marit pe melodia lui Paolo Nutini si eventual sa-mi regizeze el nunta. Cred ca s-ar descurca (sunt sigura ca (si) el a gandit clipul si ca versurile sunt compuse de el). Nu sunt foarte pretentioasa: daca vii la mine cu propuneri de scenariu de noaptea nuntii, cu schite care sa includa exact activitatea romantica pe etape, interval orar, planificare strategica, toate similare cu euforia afisata de protagonistii clipului, s-ar putea sa studiez oferta ta. Totul depinde de cat suflet ai sa pui in ea. Ce vad acolo in videoclip trebuie sa se reflecte pe chipul tau si in actiunile tale de dinainte, din timpul si de dupa. Nu, nu vreau sa canti la nunta (desi mi s-ar parea tare haios), ci vreau sa cad in aceeasi beatitudine a iubirii consumate si implinite. Doar la gandul asta, I’ll be there waiting for you…

P.S. Textul acesta este o aberatie si trebuie tratat ca atare.

- Buna, ma numesc Denisa si sunt dependenta.

- Buuuunaaaaa Deniiiisaaaa!

- Sunt dependenta de citit. Nu pot sa merg cu RATB-ul fara sa citesc. Citesc chiar si in picioare, chiar si in aglomeratie, chiar si daca ma imping calatorii din 32 cu cotu’ si se uita urat la mine ca ii deranjez cu cartea mea deschisa – le arunc un “scuze” fermecator si ma afund la loc in lectura. Mai mult decat atat, sunt dependenta de actiunea de a-mi cumpara carti. Ma uit la mormanul meu de 50 de carti nesortate din camera, si-mi zic “imi mai trebuie cartea aia si aia si aia si aia…”, iar când ajung – spre marea mea disperare!! - într-o librărie, mi se scurg ochii dupa carti cum i se scurg lui Charlie dupa ciocolata. Imi iau carti la promotie pt că-s prea zgârcită să-mi cumpăr la preţul absurd de mare pe care-l afişează în mod normal. De aia aştept targurile de carte, ziua mea, sarbatorile, salariile…

- Sunt dependenta de haine. Adica imi plac foarte foarte mult si as vrea sa le am pe toate cele care-mi stau bine. Dar de cumparat nu-mi cumpar decat, iar, de la reduceri, de sarbatori, sau cu alte ocazii speciale, cand mai ales le  primesc cadou In rest, marea majoritate a timpului fac window shopping, singura sau cu prietenele mele de incredere, si imi promit de fiecare data ca la urmatorul salariu (sau, si mai frumos, cand am sa fiu manager!) imi iau rochita aia de la Georgia, setul de lenjerie intima de la Etam, trenciul de la Promod, pantofii (mai ales pantofii!) de la Musette, cizmele de la Stone Creek s.a.m.d.  (de la atata window shopping am devenit si nitel snoaba…)

- Colectionez pungi de cadouri si pungi de la diverse firme si le folosesc rareori – mai mult le arunc după dulap si le imping mereu la loc bombănind, atunci când cad. Imi plac cele din hartie mai mult, cu barete subtiri si cu modele haioase si colorate. Dacă ştiţi de unde pot face rost, daţi-mi de ştire. Sunt dependenta si trebuie sa le am.

- Colectionez cutii de chibrituri, desi nu fumez. Singurele dăţi când le folosesc, sunt când aprind aragazul si cand aprind lumanarici la mine in camera, pt aromaterapie. Apropo, colectionez si lumanari, de toate dimensiunile, pe care le folosesc singura, si, mai putin decat as vrea, cu Valee.

- Colectionez rame foto haioase si de forme diverse, pe care le tin in doua locuri: o data pe raft, cu cele mai frumoase poze in ele, si o data in dulap, unele chiar in ambalajul original, unde asteapta sa-si primeasca fotografiile. De cateva luni bune ma plimb cu stick-ul dupa mine ca sa scot niste fetze zambarete si pupacioase, dar, in loc de asta, ma intorc acasa cu si mai multe rame foto. Am si o rama foto digitala, in care tin toate pozele din ramele pe care le am deja si din ramele care vor aparea. Nu e asta culmea colectionarii?!

- Sunt dependenta de bijuterii. Gablonturi in spetza. Chiar azi mi-am luat o pereche de cercei – mi s-a parut mie ca nu am de culoarea aia. Si nici in forma aia. Plus ca nu mai am niciunii care sa cada asa lejer, sa se intinda atat de ferm pe verticala (?!). Vreau sa-mi dau (as prefera sa vand) cateva bratari si perechi de cercei. Cine are nevoie? Va asigur ca am gust!

- Sunt dependenta de calculator. Stau 8 ore pe zi la serviciu in fata computerului si cand ajung acasa primul lucru pe care il fac, dupa ce ies cu Charlie putin afara, este sa deschid pc-ul. Dupa ce o salut pe mama, bineinteles. Si pe sormea. Deschid mess-ul (daca nu se deschide automat, in prima instanta ma sperii!), dau drumul la magic fm/guerrilla/europa fm pe winamp, verific ce s-a mai scris pe Facebook, si abia apoi fac dus, ma schimb, mananc etc etc. Mi-am pus ochelari din cauza ca stau prea mult cu nasu’-n calculator, dar io tot îs dependenta. Pana cand se intoarce Valee si acapareaza el computerul. Hmm, tre’ sa trag acu’ tare!

- Cam atat cred. Mi-e somn si mi-am dat seama ca sunt dependenta si de dormit, dar asta chiar e pe ultimul loc. Adica ma trezesc devreme, ma culc tarziu, nu dorm la pranz, chiar daca am ocazia in weekend, nici nu prea ma plang ca ies cu Charlie la 7 fara ceva, aproape in fiecare dimineata. Aici stau cel mai bine

- Ah, si mai sunt dependenta de ceva. Dar cred ca nu se observa decat daca deschid subiectul…